Populația este neinformatǎ, dezinformatǎ cu opinii eronate sau indiferențǎ, despre pericolul reprezentat de substanțele chimice cancerigene, prezente în majoritatea alimentelor consumate de noi zilnic.
Dozele maxime admise ale acestor substanțe extrem de periculoase, reglementate de legislația europeanǎ, ignorǎ efectul lor cumulativ, abordând o rațiune simplistǎ: „orice fenomen toxic imediat produs de un aliment trebuie evitat, restul nu conteazǎ”.
Producǎtorul și comerciantul au o singurǎ devizǎ: “câștig, câştig, câştig”. În opinia acestora, consumatorul trebuie sǎ agreeze alimentul, prin calităţile sale organoleptice apetisante, prin aspectul atrǎgǎtor și pǎstrarea stării de prospețime un timp cât mai îndelungat, indiferent de pericolul reprezentat de aditivii și ingredientele adǎugate acestuia.
Este necesar sǎ lǎmurim lucrurile. Numai intoxicațiile severe au urmǎri în timp, în special prin disfuncţii renale. Așa cum am afirmat mai sus, toatǎ politica siguranței alimentare graviteazǎ în jurul evitǎrii fenomenului toxic (chimic și bacterian). Substanțele cancerigene sunt ignorate, deși efectul retard al acestora determinǎ apariția cancerului dupǎ perioade lungi de timp.
Cei 47 ani de activitate în domeniul cancerului experimental mǎ îndreptăţesc sǎ emit o opinie asupra acestui fenomen, cu implicații majore în privința stǎrii de sǎnǎtate a consumatorului de alimente.
Aceste convingeri și pregǎtirea mea în domeniul agriculturii și biologiei medicale m-au atras spre domeniul agriculturii ecologice, o mișcare internaționalǎ cu milioane sau sute de milioane de adepți care încep sǎ înțeleagǎ un lucru: “sǎnǎtatea fiecǎruia dintre noi este mai prețioasǎ decât toate calculele și acțiunile celor ce încearcǎ sǎ decidǎ soarta noastrǎ și a celor dragi nouǎ”.
Ce este cancerul?
Foarte greu de spus, deoarece cercetǎrile internaționale din acest domeniu sunt încǎ departe de a lǎmuri pe deplin fenomenul.
Ce se știe despre cancer?
Este demonstrat cǎ boala canceroasǎ se produce la nivel genetic, prin modificarea unui numǎr încǎ nedeterminat a unor gene numite “oncogene” și a cǎror prezenţǎ este obligatorie.
Au fost cheltuite miliarde de dolari pentru a se realiza cu precizie harta geneticǎ a omului, în dorința de a se institui o terapie genicǎ a cancerului. Totul a rǎmas în domeniul câștigului informațional, deoarece din punct de vedere aplicativ așteptǎrile au fost modeste.
Cum apar oncogenele?
Apariția oncogenelor se face prin modificǎri din cauza unor substanțe cunoscute sub termenul generic de agenți mutageni sau oncogeni, a cǎror prezențǎ în corpul nostru poate fi generatǎ în mod spontan sau în principal prin activitǎțile și tehnologiile folosite de noi, oamenii, pentru optimizarea producției în sectoarele agricol și economic, inclusiv cel alimentar.
Cum funcționeazǎ oncogenele?
Aici lucrurile se complicǎ dramatic.
În celulǎ, genele nu funcționeazǎ separat, ele acționeazǎ în grup și produc enzime, hormoni, proteine, în general, necesare vieții, dar determinǎ și fenomene metabolice și funcționale cum ar fi înmulțirea, moartea celulei sau relațiile acestora unele cu altele, în cadrul unui organ (ficat, plǎmân, stomac, intestin etc.). Şi oncogenele menționate mai sus acționeazǎ astfel, numai prezența lor în totalitate determinând apariția celulei canceroase.
Un organism sǎnǎtos are sub control funcționalitatea celulelor, generând starea de echilibru a acestuia, numită “homeostazie”. Suntem, deci, o “mașinǎrie perfectǎ”, în care toate componentele “motorului” nostru trebuie sǎ funcționeze impecabil.
Când apare cancerul?
Dacǎ funcția este perturbatǎ de factori interni sau externi (infecții microbiene, substanțe sau agenți externi dăunători), intervine mecanismul de apǎrare numit “sistemul de apǎrare imunitar”, în general foarte eficient la tineri și oamenii sǎnǎtoși și mai puțin eficient la oamenii cu predispoziție la îmbolnǎviri repetate.
Un sistem imunitar deficitar creeazǎ terenul propice apariției unei tumori canceroase. Aceasta se dezvoltǎ prin modificarea unei alte celule cu valențe reparatorii din corpul nostru numitǎ “celula stem”.
Celulele stem sunt prezente în corpul nostru încǎ din viața embrionarǎ și reparǎ în mod eficient orice leziune produsǎ accidental în organele noastre printr-un “fenomen de diferențiere”. Celula circulǎ liber în corp și se mobilizeazǎ ca o echipǎ de sudori care sunt chemați sǎ efectueze o reparație la locul lezat. Diferențierea celulei stem de formǎ stelatǎ se realizeazǎ în trepte prin modificǎri ce o transformǎ prin înmulțiri succesive, în celulǎ proprie organului afectat (în ficat – hepatocit, în glande – celulǎ glandularǎ, în splinǎ – celulǎ splenicǎ etc).
Aceastǎ “celulǎ minune” dacǎ se aflǎ permanent sub influența cancerigenilor, inclusiv a celor din alimente, nu se mai diferențiazǎ, se “dediferențiazǎ”, adicǎ întrunește condițiile de apariție a oncogenelor funcționale și începe sǎ trǎiascǎ “pe cont propriu”, folosind ca un parazit organismul gazdǎ.
Organismul și sistemul sǎu imunologic nu o recunoaște ca fiind strǎinǎ, deoarece este compatibilǎ cu celelalte celule din corp. Aici începe “dezastrul”.
Celula canceroasǎ este perfectǎ ca formǎ de viațǎ
Toate celulele îmbǎtrânesc și mor periodic, uneori odatǎ cu organismul uman la sfârșitul vieții. Celula canceroasǎ, dacǎ are condiții de înmulțire, este veșnic tânǎrǎ.
Celulele sǎnǎtoase, dacǎ se ating una cu alta, nu se mai înmulțesc. Fenomenul se numește “inhibiție de contact”. Celulele canceroase nu mai respectǎ aceastǎ regulǎ, ele se pot înmulți la infinit, generând tumori canceroase care pot ucide prin fenomene mecanice de compresie sau prin toxinele pe care le elibereazǎ în corp.
Înmulțirea celulelor în corp este dirijatǎ în funcție de necesitǎtile acestuia. Celulele canceroase nu respectǎ regula, ele se înmulțesc atâta timp cât condițiile de hranǎ le permit.
Odatǎ formatǎ, tumora devine un fel de mic organ independent, având o rețea de vase de sânge proprie pentru a se hrǎni, fenomen numit “neoformare vascularǎ”.
Celulele canceroase circulǎ libere prin corp, formând noi tumori cu localizări diferite în alte organe. În mod normal, aceastǎ calitate o au numai celulele sistemului de apǎrare imunitar. În acest domeniu existǎ o preocupare continuǎ a cercetǎtorilor de a opri fenomenul de metastazare. Nu suntem, deocamdatǎ, în măsură sǎ controlǎm metastazarea, deoarece nu se cunosc încǎ exact mecanismele acesteia. Dacǎ se va reuşi acest lucru, o mare parte din tumorile solide ar putea fi rezolvate chirurgical sau cu tratamente strict localizate.
De ce este periculos cancerul pentru populație?
Toate prognozele arată că anul acesta cancerul va ajunge pe primul loc în privința cauzelor mortalitǎții, atât în Europa, cât şi în ţara noastră.
Din păcate, perioada de tranziţie în România ne-a lăsat un gust amar în ceea ce priveşte evidenţa cancerului, deoarece Registrul Naţional de Cancer, constituit în anul 1981, a fost desfiinţat. A urmat o perioadă în care boala canceroasă, din punct de vedere statistic, a scăpat de sub supraveghere.
În ţara noastră, din datele publicate până în prezent şi comunicate de Ministerul Sănătăţii, vom ajunge la îngrijorătorul, dacă nu cumva chiar alarmantul numǎr de 68.000 de cazuri de cancer anual.
Asta înseamnă un total de persoane echivalent cu populaţia unor oraşe precum Călăraşi, Giurgiu, Deva, Slatina, Alba-Iulia, deci a unor oraşe, să zicem, cu număr mediu de locuitori.
Aproximativ 500.000 de cazuri, adicǎ 2,3%, din populaţia ţǎrii noastre, estimată la 1 aprilie 2011 (21.390.671 locuitori), o reprezintǎ bolnavii de cancer, inclusiv copiii.
Principala cauzǎ a mortalitǎții prin cancer, la bărbaţi, o constituie cancerul bronhopulmonar, urmat de cancerul colorectal, de prostată, de stomac şi vezică biliară.
La femei, prima cauză de deces prin tumorile maligne este cancerul mamar, urmat ca frecvenţă de tumorile maligne ale aparatului genital, respectiv col uterin, corp uterin, ovar, de cancerul colorectal şi bronhopulmonar.
De ce în prezent sunt atât de mulţi copii bolnavi de cancer?
Nu este nimic mai bun decât sistemul de apărare creat de pântecele mamei, pentru a-şi proteja viitorul prunc. Şi totuşi, bariera aceasta, numită “trofoblas”, este învinsă de noxele în care trăieşte femeia, de stresul la care este supusă, la care se adaugă şi un fond genetic ce predispune la cancer.
Nu uitaţi de miile de tone de îngrăşăminte chimice din categoria nitraţi şi de conservanţii din alimente din categoria nitriţi. Aceștia produc în corpul omului un compus numit nitrozamina, al cǎrui efect cancerigen este dovedit ştiinţific și care trece de la viitoarea mamǎ ce se hrǎnește “nesǎnǎtos”, la fǎt. Transferul este datorat îndeosebi dimensiunii reduse pe care o au moleculele acestora.
Atenţie în special la coloranţi, conservanţi, antioxidanţi sintetici, emulsificatori şi câteva alte substanţe din tabel!
Aceste „mizerii” se găsesc şi în alimentele copiilor, băuturi răcoritoare, dulciuri. Încercaţi să obişnuiţi copiii să mănânce produse preparate în casă din materii prime BIO certificate sau mǎcar naturale, din producție proprie gospodǎreascǎ garantatǎ. S-a demonstrat cǎ nervozitatea excesivǎ a copiilor este cauzatǎ decoloranții sintetici din alimente, mai ales din dulciuri. Folosiți coloranți naturali și obisnuiți copiii cu dulciuri preparate în casǎ!
Ce sfântă era hrana naturală, aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu!
Populația se poate proteja de cancer?
DA. Citiţi etichetele, iar dacă acestea sunt corecte, există 49 de E-uri al cǎror efect s-a dovedit a fi cancerigen.Acestea se regǎsesc menționate pe etichete, dar sunt trecute cu vederea de consumatori (VEZI TABELUL DE MAI JOS).
Unii producători sunt mai “şmecheri”, trec denumirea substanţei şi atât, deoarece legea actualǎ le permite.
În lista de E-uri, să adǎugaţi şi numele substanţei chimice. Pe uşă frigiderului, acasă, să aveţi aceeaşi listă şi să aruncaţi produsele neconforme la gunoi. Feriți de ingerarea acestor substanțe mai ales copiii și persoanele în vârstǎ, ce au un sistem de aparǎre imunologic și de detoxifiere deficitar.
Şi ambalajele pot fi toxice și cancerigene?
Bifenolul şi ftalaţii sunt substanţe toxice ce intră în compoziţia materialelor plastice ca stimulatori de polimerizare, uneori inclusiv a celor din care sunt fabricate biberoanele şi jucăriile.
Substanţele de polimerizare trec din plastic, în lapte sau în alimentele ce vin în contact cu acesta şi produc perturbări hormonale, în special la fetițe, precum și tendinţe de îngrăşare la copii. Acesta ar fi pericolul major, dar făcând parte din clasa compuşilor organici aromatici, şi aceştia pot produce cancer.
În Comunitatea Europeană, ele sunt interzise dacă se folosesc, sub orice formă, pentru copii (ambalaje alimentare sau jucării). Există, însă, pericolul de falsificare sau import fraudulos din alte țări ce nu respectă Directiva europeană 76/769/EEC, amendată până în prezent de 22 ori. Mă întreb de ce oare directiva a fost amendată de atâtea ori. Poate găsiți dumneavoastră răspunsul!
Aruncați la coşul de gunoi alimentele ce conțin E-urile prezentate în tabelul de mai jos!
Citiţi cu mare atenţie eticheta. Luați cu dumneavoastră la cumpărături o lupă, deoarece, în general, substanțele din compoziție sunt scrise cu litere foarte mici. Afişaţi pe ușa frigiderului tabelul de mai jos.
Cumpăraţi alimentele BIO certificate, ce poartă obligatoriu iconița Comunităţii Europene și un număr de înregistrare a organismului de certificare, ca produs ecologic (organic).
Indiferent de ce credeți despre ele, oricum sunt controlate și garantate, iar introducerea produselor cancerigene pedepsește atât pe producător, cât și pe cei ce au controlat și acordat certificatul de aliment BIO.
E-uri cu efect dovedit cancerigen
• Coloranţi: E102 (tartrazina), E104, E107, E110, E122, E123*, E124, E127, E128, E129, E131*, E132, E133, E142*, E151, E154, E155;
• Conservanţi: E173 (aluminium), E180, E210 (acid benzoic), E211* (benzoat de sodiu), E213* (benzoat de calciu), E214, E215, E217*, E230*, E231, E236 (acid formic), E239;
• Nitriţi şi nitraţi: E249, E250, E251, E252;
• Antioxidanţi: E310, E320, E321;
• Emulsificatori: E430, E431, E432, E433, E435, E436;
• Agenţi de albire în făină: E924, E925, E926;
• Îndulcitori: E950, E952, E954 (zaharină), E466, E507 (stimulator de hidroliză şi producător de gelatină), E518 (sulfat de magneziu – coagulantul tofu), E553 b (talc – agent de dispersare, balsam), E620 – E625 (glutamaţi – potenţatori de arome), E631* (aromatizant), E903 (ceară carnauba, folosită în gumele de mestecat), E905 a, b, c (parafină, vaselină, ulei mineral alb), E407 (carragenan – agent de îngroşare şi stabilizare), E1202 (agent de limpezire a vinului şi berii).
* interzişi în S.U.A., Comunitatea Europeană şi ţările din fosta U.R.S.S.
Articol de Dr. Corneliu Mateescu (cercetǎtor principal grad. I, în cancer experimental, biolog medical specialist)
