Cătina sau „ginsengul românesc” conţine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai multă decât măceşul şi de zece ori mai mult decât citricele. Cătina poate fi şi cel mai bun vaccin antigripal.
Pe lângă faptul că previne îmbolnăvirea cu virusul gripal, „ginsengul românesc” este un duşman pentru boli precum anemie, hepatită, cele dermatologice, cauzate de stres, iar, în plus, întăreşte inima.
Alexandru Vulpe este administratorul general al Centrului de Excelenţă pentru Cultura Cătinei de la Frumuşeni-Arad, finantat de Primagra SRL din Arad.
Bio România : Domnule Alexandru Vulpe, ce vârstă aveţi?
Alexandru Vulpe: Sunt bunic, trecut de 67, dar vârsta biologică diferă de cea calendaristică… Se spune că bătrâneţea se instalează atunci când nu mai ai proiecte de viitor. Ori eu am încă multe de făcut şi sunt printre puţinii la această vârstă care înfiinţeză plantaţii pomicole an de an şi au proiecte cu bătaie medie şi lungă.
Bio România : Cu ce vă ocupaţi înainte de a demara afacerea cu cătină?
Alexandru Vulpe: Sunt pomicultor de o viaţă. Am terminat Facultatea de Horticultură din Iaşi acum 43 de ani şi de atunci, cu mici excepţii, am practicat pomicultura zi de zi. În legătură cu cătina, ceea ce facem noi aici, este mai mult decât o afacere. După mai mult de 30 de ani de studii şi cercetări, în mare parte pe cont propriu, am fondat la Frumuşeni, lângă Arad, Centrul de Excelenţă pentru Cultura Cătinei, care are o activitate complexă, desfăşurată pe trei paliere principale: Cercetare-dezvoltare într-un poligon consacrat de 2 ha, Multiplicare, respectiv producerea de material de plantat certificat ecologic, într-o pepinieră de 6 ha, specializată 100%, precum şi Producţie de fructe, într-o plantaţie comercială de 24 ha, în extindere cu 8-12 ha pe an, în proiect fiind prevăzute 40 de hectare.
Bio România: Cum aţi auzit de această cultură şi ce v-a determinat să investiţi în această afacere?
Alexandru Vulpe: Întrebarea este formulată oarecum greşit. Când am auzit eu prima dată de cătină, aceasta nu era încă o cultură pomicolă. Abia se proiecta studierea şi luarea ei în cultură, evident după crearea unui sortiment de soiuri adecvat şi punerea la punct a unei tehnologii de cultivare fezabile. A fost visul regretatului profesor Victor Cireaşă, de la Facultatea de Horticultură din Iaşi, promotor neobosit al acestei minunate specii pomicole, vis pe care l-am preluat, l-am dus mai departe şi l-am materializat, iată, după mai mult de 40 de ani, aici, lângă Arad.
Bio România : Ce investiţie iniţială a presupus lansarea afacerii cu cătină?
Alexandru Vulpe: La noi a fost altceva, nici investiţie iniţială, nici lansare în afaceri. A fost pionierat, am pornit cu activitatea de cercetare şi abia mai târziu, după ce am avut nişte certitudini, am înfiinţat prima plantaţie comercială, în care am testat în regim de fermă soiurile noastre proaspăt omologate şi variantele tehnologice. Dar, dacă vorbim despre înfiinţarea în prezent a unei plantaţii comerciale, investiţia iniţială variază de la 5-6.000 la 9-10.000 euro/ha, în funcţie de nivelul de dotare de la care se pleacă, de cel la care se doreşte să se ajungă şi de toţi ceilalţi factori care concură la compunerea costului final. Materialul de plantat costă cca. 4000 euro/ha. Restul costurilor depind de preţurile lucrărilor agricole şi de priceperea fiecăruia în a înfiinţa o plantaţie pomicolă. Dar mai important decât costul înfiinţării plantaţiei este capacitatea ei de a evolua şi de a deveni o plantaţie comercială încheiată, uniformă, din soiuri cunoscute şi cerute pe piaţă, sănătoasă, viguroasă şi cu un potenţial de producţie ridicat.
Bio România : Cu ce suprafaţă de teren aţi început şi ce suprafaţă deţineţi în prezent?
Alexandru Vulpe: Am început din start cu 4 ha plantaţie mamă şi 15 ha plantaţie comercială. Acestea sunt deja pe rod şi produc cca 20-22 tone de fructe/ha. Este un proiect care, prin plantarea anuală a cca 10 ha, se va finaliza cu cea mai mare plantaţie comercială de cătină din România şi va avea o suprafaţă de 52 ha.
Bio România : Ce investiţii presupune aceasta afacere? De ce costuri ar trebui să ţină cont o persoană care doreşte să înfiinţeze o cultură de cătină?
Alexandru Vulpe: Dacă se porneşte de la zero, prima investiţie şi cea mai importantă este aceea în cunoaştere. Componenta umană a exploataţiei pomicole este hotărâtoare, iar o persoană neinstruită sau fără afinităţi şi cunoştinţe de bază în domeniu poate da greş, cu pierderi grele de bani, timp şi imagine publică. În al doilea rând, eu aş investi într-un material săditor de înaltă valoare, capabil să răspundă la tehnologia propusă de noi, aceea care face posibilă cultivarea cătinei în exploataţii comerciale. Concomitent, mi-aş lua măsuri, să-mi asigur mecanizarea maximă a lucrărilor de întreţinere şi de exploatare a culturii. O capacitatea de congelare-depozitare, dimensionată în armonie cu plantaţia, este o alta componentă obligatorie a unei exploataţii de cătină. Nu în ultimul rând, aş investi în marketing, valorificarea superioară a producţiei fiind chiar cheia întregii afaceri. Toate acestea pot însemna costuri mult peste 10.000 de euro/ha, dar, ca în orice investiţie serioasă, calitatea costă bani, iar performanţele economice ulterioare sunt direct proporţionale.
Bio România : În cât timp aţi amortizat investiţia iniţială?
Alexandru Vulpe: O plantaţie încheiată, cu densitatea maximă şi viguroasă ca a noastră, de la Frumuşeni, se amortizează din prima producţie, aceea din anul al treilea de vegetaţie. Problema este că, pe lângă înfiinţarea plantaţiei în sine şi costurile întreţinerii din primul şi al doilea an ca plantaţie tânără, mai trebuiesc amortizate şi dotările tehnice necesare unei astfel de exploataţii, ceea ce face ca recuperarea investiţiei să se realizeze mai târziu. În funcţie de numărul şi valoarea acestora, procesul se poate prelungi până la a 4-a sau a 5-a recoltă, incluzând în cheltuieli şi un câştig anual rezonabil şi decent pentru familia fermierului.
Bio România : De unde ați achiziționat materialul de plantat?
Alexandru Vulpe: În cazul nostru a fost simplu şi sigur, noi fiind creatorii soiurilor şi producătorii materialului de plantat, dar întrebarea este foarte importantă şi necesită un răspuns complet. Un material de plantat valoros se poate asigura numai printr-un contract încheiat cu o pepinieră recomandată atât de realizări, cât şi de notorietate. Producerea puietului durează un ciclu agricol, ceea ce face necesar ca, de regulă, contractul să se încheie cu un an înainte. În calitate de pepinierişti autorizaţi, de autori şi menţinători de soiuri, confirmăm că o pepinieră respectabilă produce puiet de cătină numai sub protecţia reciprocă a unui contract. Materialul de plantat trebuie să fie produs obligatoriu în pepiniere autorizate, din soiurile admise la multiplicare, înscrise în Catalogul Oficial (presc.) publicat şi actualizat sub controlul ISTIS – Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, publicat pe internet la http://istis.ro/blogs/ro/pages/catalog_oficial_2013.aspx.
E bine să se facă și o vizită la pepinieră, pentru a aprecia nivelul tehnologic, capacitatea şi ştiinţa pepinieristului de a face. E important să se verifice existenţa plantaţiei mamă, care trebuie să aibă o suprafaţă suficientă pentru a asigura resursa de material biologic necesar înmulţirii, inclusiv din soiurile de sex masculin. Insistăm pe acest aspect, deoarece sexul masculin reprezintă cca. 12% din suprafaţa plantaţiei şi este ilegal şi inadmisibil din punct de vedere tehnic ca acest procent să fie plantat cu material necunoscut sau obţinut din drajoni din flora spontană, cum, în mod absolut greşit, se recomandă de către unii „specialişti”. Masculii trebuie să înflorească obligatoriu împreună cu “doamnele”, să producă polen mult, zburător şi compatibil cu AND-ul feminin, altfel totul este o loterie. Recomand insistent să nu se folosească material de plantat necertificat, fără documente de conformitate complete şi fără etichetă oficială cu hologramă. Impostori necalificaţi tot mai numeroşi în ultimul timp, bucătari sau foşti ofiţeri de pompieri, meserii de altfel onorabile acolo, la locul lor, într-un demers inconştient, absolut ilegal şi imoral, atraşi de lumina puternică a acestei noi ramuri pomicole, propun la vânzare material de plantat lipsit de valoare, luat din pădure şi recomandă tehnologii păguboase, fără legătură cu realitatea. Calitatea şi potenţialul productiv al soiurilor plantate şi, mai ales, garantarea autenticităţii acestora sunt primul pas în realizarea unei plantaţii performante, iar evitarea “tunurilor” financiare realizate din economii la plantare este o măsură de siguranţă de rang zero.
Bio România : Ce profit se poate obţine la un hectar de cultură?
Alexandru Vulpe: Mai mare sau mai mic. O producție de fructe ridicată, apropiată de potenţialul de producţie al soiurilor cultivate, valorificată superior şi obţinută cu cheltuieli judicioase poate duce la un profit impozabil de cca 0,80-0,90 euro/Kg de fructe. Restul este matematică simplă.
Bio România : În cât timp intră o astfel de afacere pe profit?
Alexandru Vulpe: Cum am mai spus, dacă se consideră doar cheltuielile cu activitatea curentă, producţia de fructe este profitabilă încă din primul an de recoltă, adică după doi ani şi jumătate de vegetație. Din acest profit, se suportă cheltuielile fiscale şi financiare şi amortizarea dotărilor tehnice. Recuperarea unei investiţii complete, pornite de la zero, se face în maximum 3-4 recolte, în condiţiile de mai sus.
Bio România : Cu ce probleme v-aţi confruntat la început?
Alexandru Vulpe: Prima mare problemă nu a fost realizarea producţiei, doar eram “în temă”, ştiind ce avem de făcut, ci valorificarea producţiei pe o piaţă aproape necunoscută. Într-adevăr, mi s-a confirmat mai târziu, cantităţile mici se valorifică mai greu, deoarece clienţii serioşi doresc relaţii comerciale de anumite dimensiuni şi foarte stabile. De asemenea, producţia în sistem ecologic certificat ne-a produs la început unele probleme, deoarece, din motive strict administrative am ratat un an de conversie, iar prima producţie am valorificat-o sub preţul normal. Acum suntem pe linia dreaptă, dar cine a mai văzut drum fără gropi?…
Bio România : Ce cheltuieli anuale presupune o cultură de cătină?
Alexandru Vulpe: Odată înfiinţată şi dusă până la prima producţie, o cultură de cătină are cheltuieli de producţie relativ scăzute. De aici vine şi profitabilitatea excepţională a culturii. În condiţii de producţie bună, cheltuielile pot ajunge la maximum 0,60-0,80 euro/Kg de fructe, cu o componentă majoră în costul congelării ramurilor cu fructe, adică practic în ultima fază a procesului de producţie.
Bio România : Care sunt principalele avantaje ale unei afaceri cu cătina?
Alexandru Vulpe: Pentru noi, pomicultorii, noţiunea de afacere are alte conotaţii şi preferăm să o evităm când e vorba de meseria noastră. La noi, pasiunea şi priceperea au un rol determinant, mai mare decât conjunctura sau inspiraţia de moment. Dar cultura cătinei în România are avantaje multiple. Condiţiile eco-pedo-climatice de la noi sunt perfecte pentru cultura cătinei şi au făcut ca specia, originară de prin podişurile înalte ale Tibetului să-şi găsească aici o a doua patrie. Cătina nu este afectată deloc de îngheţurile târzii de primăvară sau de cele timpurii din toamnă, rezistă la călduri excesive şi la secete formidabile, factori limitativi chiar pentru multe dintre culturile pomicole consacrate. Fiind o specie care are puţine boli şi dăunători, se pretează mai bine decât oricare alta la cultivarea în sistem ecologic, cu tratamente de protecţie extrem de reduse sau chiar fără. Majoritatea azotului necesar asimilaţiei îl ia direct din aer, printr-o simbioză de mare randament, iar restul macro şi microelementelor le găseşte în cantităţi suficiente în aproape orice tip de sol din zona cultivată. Cătina valorifică mai bine decât orice altă specie solurile degradate, nisipoase, slab productive, chiar scheletice, cu condiţia să fie bine expuse la soare şi să nu prezinte exces de apă la suprafaţă.
Bio România : Ce planuri de dezvoltare aveți pentru acest an?
Alexandru Vulpe: Ca în fiecare an, extinderea suprafeței plantate cu cele cca. 10 ha. Dacǎ va fi un an bun, vom începe şi o investiţie menită să dezvolte pe verticală ceea ce facem noi la Frumușeni. E vorba de marirea capacității de depozitare şi construirea unei capacitati de procesare pe care o gândim de mult timp, dar pentru care nu am găsit fonduri până acum.
Bio România : Ce producție aţi obținut anul acesta și ce estimări aveți pentru acest an?
Alexandru Vulpe: Temperaturile excesiv de înalte din ultimii doi ani de vegetaţie au produs un stres termic puternic asupra plantelor, ducând atât la reducerea volumului coroanei de rod, cât și la maturarea fructelor mai devreme și la dimensiuni mai mici. Ca urmare, 2021 nu a fost un an cu productii de fructe mari, dar s-a compensat prin calitatea excepţională a conţinutului fructelor, care ne-a adus un preţ foarte bun şi ne-a salvat.
Bio România : La ce preţuri valorificaţi producţia obţinută?
Alexandru Vulpe: În Germania, unde se concentrează 90% din industria procesatoare europeană, fructele congelate IQF din soiurile de cătină nobilă Clara, Mara și Cora, certificate BIO, se vând, în condiţia ExW încărcat, la preţul de 2 – 2,2 euro/Kg, in functie de nivelul de pregatire a fructelor pentru livrare si de destinația lor finală
Bio România : Ce ne mai puteți spune?
Alexandru Vulpe: Vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia să promovez încă odată această nouă şi minunată specie pomicolă. Sper că, prin ceea ce facem noi aici, la Arad, vom reuşi să o consacrăm în calitate de specie de înaltă valoare agronomică printre speciile pomicole autohtone. Dorim să demonstrăm că noul venit face posibilă trecerea la o pomicultură ecologică şi reprezintă pentru cultivatorii din România o alternativă viabilă, puternică şi sustenabilă la agricultura actuală, tot mai chimizată, hormonizată şi sufocată de supraproducţie.
De asemenea, pot să vă informez cu bucurie și plăcere că în volumul X al Pomologiei Romaniei, publicat în 2018, cu ocazia Centenarului României, sub egida Academiei de Stiinte Agricole și Silvice, cătina nobilă apare pentru prima dată in istorie ca specie pomicolă, într-o evoluție fericită dar firească, la care am contribuit și noi cu cât ne-a stat în putință.
